Cum se citesc corect datele despre piața muncii: salariați medii, salarii, locuri vacante și unități locale

Cifrele despre piața muncii devin înșelătoare foarte repede când pierd eticheta statistică de lângă ele.

„471.438 de salariați în construcții”, „7.649 locuri vacante în industrie” sau „80.412 unități locale în construcții” par afirmații simple. Fiecare răspunde însă la o întrebare diferită. Dacă transformăm salariații medii în „oameni care au lucrat într-un an”, locurile vacante în „deficit de personal” sau unitățile locale în „număr de firme”, schimbăm sensul datelor.

RevoHR Research folosește în rapoartele despre România mai multe serii INS TEMPO, în principal FOM104F, FOM107E, LMV102B și INT101U/INT101T. Acest ghid explică ce măsoară fiecare, ce poate susține și unde trebuie oprită interpretarea.

1. „Numărul mediu de salariați” nu este numărul tuturor persoanelor care au lucrat în acel an

În rapoartele RevoHR Research, indicatorul principal pentru dimensiunea forței de muncă este FOM104F, numărul mediu de salariați.

Acesta este o medie zilnică a contractelor de muncă active și nesuspendate pe parcursul anului. Indicatorul este potrivit pentru comparații între sectoare, ani și teritorii atunci când păstrăm aceeași definiție.

Nu trebuie transformat în:

Exemplul ospitalității arată de ce distincția contează. Secțiunea I avea 209.072 salariați medii în 2024. Aceasta este media contractelor active și nesuspendate de-a lungul anului, nu numărul distinct de persoane care au trecut prin hoteluri și restaurante în toate cele 12 luni.

Forța de muncă din ospitalitate în România 2026

În industria prelucrătoare, aceeași măsură arată 1.126.569 salariați medii în 2024. Tocmai pentru că măsura este aceeași, putem spune că forța de muncă medie din industria prelucrătoare este mai mare decât cea din construcții, transport și depozitare sau ospitalitate în același an.

Industria prelucrătoare din România 2026

• număr de persoane distincte care au lucrat cel puțin o zi în acel an;
• populație ocupată;
• efectiv de salariați la 31 decembrie;
• număr de posturi existente într-o companie.

2. O comparație între două capete ale seriei nu descrie automat o tendință

Două valori pot arăta o diferență reală fără să spună nimic despre traseul dintre ele.

Industria prelucrătoare avea 1.341.847 salariați medii în 2008 și 1.126.569 în 2024, o diferență de aproximativ -16%. Dacă ne oprim aici, formularea „industria a scăzut cu 16% din 2008” este numeric corectă ca diferență între capetele seriei, dar poate sugera greșit un declin continuu.

Seria completă arată o cădere puternică până la 999.202 în 2010, urmată de o recuperare parțială, cu 1.205.129 în 2018 și apoi un nivel mai stabil în jur de 1,1 milioane.

Construcțiile oferă imaginea inversă. 2024 este cu aproximativ 3% peste 2008, dar între cele două puncte există o contracție puternică până la 334.274 salariați medii în 2011 și o recuperare ulterioară până la 471.438 în 2024, maximul seriei analizate.

Ospitalitatea este cu 76,7% peste observația din 2008, dar seria include scăderea vizibilă din 2020 și revenirea ulterioară.

Regula editorială este simplă: dacă avem doar două valori, vorbim despre o comparație între capete. Dacă afirmăm un trend, trebuie să fi analizat seria care îl susține.

3. Câștigul salarial mediu brut nominal nu este salariul „unui angajat tipic”

FOM107E măsoară câștigul salarial mediu brut nominal lunar.

În 2024, rapoartele RevoHR Research folosesc, printre altele, următoarele valori:

Măsura este brută și nominală. Nu este salariu net, mediană, salariu orar sau cost total al angajatorului. O serie nominală nu trebuie prezentată ca o creștere a puterii de cumpărare fără un deflator potrivit.

Mai există o capcană frecventă: media unei diviziuni nu este salariul unui rol.

Valoarea de 10.959 RON pentru Diviziunea 52 acoperă depozitare, manipulare de marfă și alte activități auxiliare pentru transporturi. Nu este „salariul mediu al operatorului de depozit”. Pentru a face o asemenea afirmație ar fi nevoie de date ocupaționale potrivite rolului.

Forța de muncă din logistică și depozitare în România 2026

4. Numărul de locuri vacante nu este același lucru cu deficitul de forță de muncă

LMV102B publică un număr mediu de locuri de muncă vacante. În rapoartele anuale, cifra arată câte posturi au stat vacante, în medie, pe parcursul anului.

În industria prelucrătoare, valoarea a fost 7.649 în 2024 și 5.556 în 2025. În construcții, 1.921 și 2.143. În transport și depozitare, 2.632 și 2.752. În ospitalitate, 1.254 și 796.

Aceste valori nu spun direct:

O scădere de la 1.254 la 796 în ospitalitate este o variație anuală a numărului mediu de posturi vacante. Nu demonstrează că recrutarea a devenit mai ușoară sau că un deficit s-a redus.

Există și o diferență de instrument. Eurostat publică job vacancy rate, JVR, o rată armonizată. INS LMV102B este un număr mediu de posturi vacante. Cele două măsuri nu se substituie și nu se compară ca și cum ar fi aceeași serie.

Forța de muncă din logistică și depozitare în România 2026

• câte persoane a încercat sectorul să recruteze;
• câte recrutări au eșuat;
• cât a durat ocuparea unui rol;
• câți oameni au plecat;
• dacă sectorul are sau nu „deficit de personal”.

5. „Unități locale active” înseamnă sedii sau locuri de operare, nu număr de companii

INT101U și INT101T descriu unități locale active. În termeni operaționali, acestea sunt stabilimente, sedii sau locuri fizice de desfășurare a activității.

Un singur grup poate avea mai multe unități locale. Un sediu nu este un salariat. O unitate locală din categoria 250+ nu înseamnă că întregul grup are exact 250 de oameni și nici nu spune câți angajați ai sectorului lucrează în unități de acea mărime.

Exemplele din rapoarte arată de ce această disciplină contează.

Industria prelucrătoare avea 58.156 unități locale active în 2024, dintre care 80,3% în categoria 0-9 persoane. Construcțiile aveau 80.412, dintre care 88,8% în categoria 0-9. Acest lucru ne permite să comparăm structura unităților locale. Nu ne permite să spunem că „88,8% dintre angajații din construcții lucrează în firme mici”. Datele nu oferă o asemenea distribuție a salariaților.

În ospitalitate, Diviziunea 56, alimentație, avea 24.690 unități locale, iar Diviziunea 55, cazare, 9.648. Asta descrie amprenta sediilor. Nu înseamnă 24.690 companii de alimentație și nici 24.690 joburi.

În staffing, Diviziunea 78 avea 3.375 unități locale. Harta acestor unități descrie sediile agențiilor, nu distribuția geografică a lucrătorilor plasați la client.

Agenții de muncă și activități de ocupare în România 2026

6. Nivelul CAEN trebuie păstrat lângă fiecare cifră

O parte dintre erorile de interpretare apar atunci când un termen comercial este tratat ca și cum ar avea o singură categorie statistică.

Logistică

„Logistică” nu este o categorie INS unică în raportul RevoHR Research. Secțiunea H, transport și depozitare, este cadrul larg. Diviziunea 52 descrie depozitarea și activitățile auxiliare pentru transporturi. Diviziunea 53 descrie poșta și curieratul acolo unde este relevant.

Secțiunea H avea 301.707 salariați medii în 2024, iar Diviziunea 52 avea 72.676. Nu se adună. Diviziunea 52 este deja inclusă în Secțiunea H.

Ospitalitate

Secțiunea I, cazare și alimentație, este folosită pentru salariați, câștiguri și locuri vacante. Diviziunile 55 și 56 sunt folosite în raport pentru structura unităților locale. Datele respective nu permit împărțirea celor 209.072 salariați medii între hoteluri și restaurante.

Staffing

Staffing-ul are o delimitare precisă în Diviziunea 78, activități de ocupare. Secțiunea N este mult mai largă și include și alte activități administrative și de suport. Dacă folosim datele Secțiunii N ca și cum ar descrie staffing-ul, am introdus în analiză activități care nu aparțin industriei pe care încercăm să o măsurăm.

7. Geografia arată unde sunt observațiile, nu de ce sunt acolo

În rapoartele RevoHR Research, geografia salariaților folosește 42 de unități de nivel județean: 41 de județe și municipiul București. Bucureștiul este tratat ca unitate de nivel județean pentru comparație, nu este numit „județ”.

Pentru FOM104F, județul indică locul de muncă.

În 2024, Bucureștiul avea 7,4% din salariații industriei prelucrătoare, 21,0% din construcții, 16,2% din transport și depozitare și 17,0% din ospitalitate.

Aceste diferențe sunt observate în date. Ele nu dovedesc cauza. Putem spune că industria prelucrătoare este mai puțin concentrată în București decât totalul economiei pe aceeași măsură. Nu putem transforma automat distribuția într-o explicație despre infrastructură, investiții, salarii sau disponibilitatea forței de muncă fără o sursă care măsoară acel mecanism.

Staffing-ul cere și mai multă atenție: harta unităților locale indică unde sunt înregistrate sediile agențiilor. Nu arată unde se desfășoară misiunile lucrătorilor plasați.

8. Corelația vizuală nu este cauzalitate

Două serii pot evolua împreună fără ca una să o determine pe cealaltă.

Dacă un județ are un efectiv mare și un salariu mediu ridicat, putem raporta ambele observații. Pentru a spune că salariul ridicat este cauzat de dimensiunea forței de muncă ar fi nevoie de alt tip de analiză.

Dacă un sector are mai multe unități locale și mai multe locuri vacante, nu rezultă că fragmentarea sediilor produce deficit de personal.

Dacă ospitalitatea are cea mai joasă medie salarială din grup și un efectiv mult mai mare decât în 2008, cele două observații pot fi discutate împreună. Rapoartele actuale nu măsoară retenția, rotația sau dificultatea de recrutare și nu atribuie o relație cauzală între ele.

Această disciplină face ca o afirmație să fie mai puțin spectaculoasă, dar mult mai utilă pentru un cititor care trebuie să ia o decizie.

9. Un checklist înainte de a cita o statistică despre piața muncii

Înainte de publicare, verifică următoarele:

Dacă aceste opt întrebări au răspuns clar, probabilitatea de a transforma o statistică bună într-un titlu greșit scade considerabil.

1. Care este indicatorul exact și codul sursei?
2. Care este unitatea de măsură: persoane, contracte medii, posturi, procent, RON sau unități locale?
3. Care este perioada: an, trimestru, medie anuală sau stoc la o dată?
4. Care este aria CAEN: secțiune, diviziune, grupă sau clasă?
5. Care este geografia și ce reprezintă ea, loc de muncă sau sediu înregistrat?
6. Compar valorile pe aceeași definiție și același an?
7. Am o serie suficientă pentru a spune „trend” sau am doar o variație între două puncte?
8. Afirmația mea descrie observația sau inventează o cauză pe care sursa nu o măsoară?

De ce RevoHR Research păstrează aceste delimitări vizibile

Scopul RevoHR Research este Research, data and practical insights on the world of work.

Pentru noi, partea „practical insights” vine după ce indicatorul a fost delimitat corect. De exemplu, geografia unei industrii poate ridica întrebări despre cum ajung procesele HR la mai multe locații. Structura staffing-ului poate ridica întrebări despre cum urmează accesul HR un lucrător care își desfășoară activitatea la client. Programul de lucru european poate ridica întrebări despre accesul la servicii disponibile doar în ore administrative.

Dar aceste întrebări operaționale trebuie marcate ca interpretări și nu transformate retroactiv în ceea ce „arată” statistica.

Același principiu se aplică frameworkului RevoHR HR Access Gap. Rapoartele pot descrie forma forței de muncă pe care HR trebuie să o deservească. Nu măsoară direct accesul la HR și nu produc un scor HR Access Gap.

Citește și

• Forța de muncă din România în 2026
• HR pentru angajații fără laptop și email corporate
• Definiția HR Access Gap
• RevoHR Research

Surse RevoHR Research

• Industria prelucrătoare din România 2026
• Forța de muncă din construcții în România 2026
• Forța de muncă din logistică și depozitare în România 2026
• Forța de muncă din ospitalitate în România 2026
• Agenții de muncă și activități de ocupare în România 2026
• Sursele statistice de bază folosite în aceste rapoarte sunt Institutul Național de Statistică, TEMPO-Online, CAEN Rev.2: FOM104F pentru salariați medii, FOM107E pentru câștiguri, LMV102B pentru numărul mediu de locuri vacante și INT101U/INT101T pentru unități locale active.